Traducere de Octavian Cocoş
Există o fântână fără fund,
Nici de-aş muri nu aş privi în ea,
Din munţi lua apă ochiul ei profund,
Însă izvorul care-o aducea
În mod miraculos, azi a secat;
El ce lucea, zburdând în fel şi chip,
Ţinând în ea nivelul ridicat
Când vara orice râu era nisip;
Dar apa brusc a dispărut de tot.
O vorbă să mai spun nu îndrăznesc
Şi-un chip din minte vreau acum să-mi scot;
Eu am curaj, de chin nu mă feresc,
Dar fără tine suferinţa-i grea,
Şi copleşită sunt în sinea mea.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.